Cam asa sta treaba cu cateii lasati pe strada, cei care nu cunosc cu adevarat problema lor si se apuca sa vorbeasca aiurea, sa-si faca timp 5min sa citeasca urmatoarele:

Cateva precizari, ca sa intelegeti, de ce va “intoxic” in ultima vreme cu subiectul cainii strazii: la sfarsitul anului 2007, a trecut de Senat un proiect de  lege care prevedea sterilizarea “in masa” a cainilor fara stapan cat si a celor cu stapan dar fara valoare chinologica (metisii din curti care alimenteaza sistematic populatia de caini comunitari).  Aceasta lege a fost propusa de catre ONG-uri, sustinuta de cativa politicieni (ex Sen. Marinescu) si era foarte necesara in conditiile in care, pana la momentul 2007, cainii de pe strazi se eutanasiau legal, in conditii greu de descris (exista mii de dovezi care atesta masacrul crunt facut in numele “eutanasiei”). Aceasta lege, a zacut ulterior intr-un sertar al Comisiei de Administratie Publica timp de 4 ani. Timp de 4 ani, ONG-urile au strigat catre autoritati ca acestea sunt responsabile pt inmultirea necontrolata a cainilor, ca blocarea acestei legi face ca populatia de comunitari sa creasca uluitor de tare si cereau de urgenta deblocarea ei, cat si inceperea unui amplu program de sterilizare. Nimeni nu i-a auzit! Dupa ce, o femeie a murit in Bucuresti, muscata de cainii dintr-o incinta (NU de pe domeniul public) Prefectul Capitalei a venit cu o serie de amendamente care prevedeau lasarea la latitudinea Consiliilor Locale dreptul de a decide daca: vor infiinta adaposturi, vor steriliza sau vor eutanasia cainii.

Solutie mai proasta ca asta, nu puteau sa gaseasca atata timp cat daca, de exemplu, in Bucuresti se sterilizeaza iar in Buftea de eutanasiaza, e usor de imaginat ce isterie va incepe, iubitorii de animale vor duce cainii din Buftea in Buc iar cei care vor moartea cainilor in vor muta din Buc in Buftea, lucru total neproductiv. In plus, o data la patru ani, Consiliile Locale se schimba, si asa va permite ca intr-un oras, dupa ce s-au investit fonduri (inclusiv private) pt sterilizarea animalelor, noul Consiliu sa decida eutanasia.. ONG-urile au venit cu zeci de argumente pro sterilizare, cu studii de la OMS care atestau sterilizarea in masa, ca singura masura eficienta de control al populatiei canine si s-au oferit sa ajute autoritatile prin programe GRATUITE de sterilizari, in cazul in care acel proiect de lege ar fi fost deblocat, in forma initiala.
Problema acum, este ca proiectul de lege este facut minge de ping pong intre Camera Deputatilor si Comisia de Administratie Publica, si a inceput o lupta intre ONG-uri si Prefectul Capitalei, fiecare sustinundu-si propriile amendamente. ONG-urile cer o solutie unitara, sterilizarea in masa la nivelul intregii tari, iar Prefectul cere ca fiecare Consiliu Local sa decida cum vrea sa gestioneze problema.  ONG-uri acuza clasa politica ca din nepasare a amanat discutarea acestei legi timp de 4 ani si au contribuit la agravarea situatie, Prefectul acuza ca ONG-urile au impiedicat eutansierea cainilor. Sa ne intelegem, caini pe strazi vor fi si de acum incolo. Prin sterilizarea vor disparea in 4 maxim 5 ani, prin eutansie niciodata. Eutanasia s-a practicat in Romania pana in 2007 fara nici un rezultat. Populatia de caini fara stapan nu a scazut, deoarece s-a tratat efectul si nu cauza. In Bucuresti numai, timp de 10 ani au fost ucisi 144 000 de caini, au mai murit din cauze naturale vreo 50 000 si au mai fost bagati in adaposturi, adoptati sau trimisi spre adoptie in strainatate alte zeci de mii. Toate astea pornind de la un numar de 80-90 000 de caini cati erau in Buc in anul 2001. Practic, numarul celor “disparuti de pe strazi” a fost mai mare decat numarul initial, si asta pt ca s-a actionat numai pe efect si niciodata pe cauza. Atata timp, cat “omori” produsul celor nesterilizati, n-o sa reusesti NICIODATA sa elimini tot efectivul de caini. Din acest motiv, Organizatia Mondiala a Sanatatii spune ca daca populatia de caini dintr-o anumita zona, a depasit un NUMAR CRITIC, singura solutie EFICIENTA si cu rezultate pe termen lung este sterilizarea masiva insotita de stoparea abandonului.

Voi copia mai jos, o serie de argumente pe care le-au sustinut si ONG-urile pana acum, dar de care, nu s-a tinut cont. Imi fac totusi, datoria, fata de amaratii nascuti fara drept de vot si fara glas, sa le mai promovez inca o data,  in speranta ca le veti citi, ca veti intelege ca nu-mi doresc caini pe strazi, ca imi strig doar disperarea si dorinta de a se adopta, macar in ultimul ceas, o solutie EFICIENTA si nu una scumpa, barbara si total INUTILA!

 SITUATIA CAINILOR FARA STAPAN


Sursa initiala: demolarile din anii ‘80 care au provocat un prim val de animale ramase fara stapan la care se adauga indiferenta autoritatilor fata de inmultirea necontrolata a acestora.
Cauza actuala: persoane care locuiesc in medii rurale ori urbane, preponderent la casa cu curte, care in loc sa-si sterilizeze animalele, prefera sa le lase sa-si urmeze instinctul iar puii rezultati sunt abandonati in piete aglomerate, paduri de la periferii, pe langa restaurante, scoli, gradinite etc. In ultimii ani s-a marit si numarul cazurilor de abandon al cainilor de apartament. Au aparut pet shop-urile iar tentatia sau insistentele copiilor au facut ca multe animale sa fie achizitionate pe baza unui impuls de moment iar urmatorul pas sa fie abandonul. Totodata familii intregi au plecat sa munceasca in strainatate lasand in urma animale fara adapost.

Factorii care contribuie la amplificarea fenomenului:
- sursele de hrana (resturi menajere care abunda)
- persoane care hranesc generatii intregi de pui proveniti de la cateii din zona blocului, in loc sa-i sterilizeze si sa le ofere  ingrijire, afectiune si hrana.
- lipsa educatiei privind necesitatea sterilizarii, lipsa fenomenului de adoptie, slaba informare, nepasarea.
- absenta unor programe eficiente de gestionare a populatiei canine sau mai rau, aplicarea unor masuri total nedocumentate si ca atare, gresite.

Metode de rezolvare a situatiei actuale:


1. Omorarea cainilor. O metoda care la prima vedere pare cea mai eficienta si rapida. La o examinare mai atenta, vom constata ca prinderea si eutanasierea cainilor  prin metode “umane” se dovedesc a fi operatiuni foarte scumpe si de multe ori imposibile. Iubitorii de animale isi vor ascunde “protejatii” ori de cate ori se vor organiza prinderi, urletele unui caine prins de hingheri ii fac pe ceilalti “comunitari” sa fuga. O alta metoda este otravirea cainilor: ilegala si periculoasa, cu posibile victime colaterale (pasari sau alte animale salbatice, animale cu stapan, oameni fara adapost, copii nesupravegheati etc).

2. Infiintarea unor adaposturi care ar putea gazdui toti cainii fara stapan. Pare o idee buna si mult mai umana decat omorarea cainilor. Insa adaposturile si-au dovedit eficienta numai in situatia unui numar redus de caini. La nivelul Bucurestiului si al intregii tari, sumele necesare pentru construirea acestor adaposturi - gigant ar fi fabuloase. Pe langa banii necesari construirii adaposturilor e nevoie de sume mari pentru prinderea, hranirea, asistenta medicala si sterilizarea. Daca adaugam si costurile administrarii (ingrijitori, produse pt. igienizare, medic veterinar, medicamente etc), nici un consiliu local nu si-ar putea permite asemenea buget.

3. Controlul reproducerii. Cu toate ca pare cea mai lenta metoda, cu efecte care nu se vad instantaneu, aceasta este singura solutie care s-a dovedit eficienta in cazul unei populatii mari de animale fara stapan, ca cea cu care ne confruntam de zeci de ani in Romania. Controlul reproducerii presupune: prinderea animalelor, deparazitarea, vaccinarea si sterilizarea lor, identificarea si marcarea intr-un mod vizibil de la distanta iar apoi eliberarea acestora in locul de unde au fost capturate.

Avantaje: creste eficienta prinderilor (iubitorii de animale vor ajuta echipajele sa ia cainii daca vor stii ca acestia se vor reintoarce si nu vor fi omorata) iar de multe ori cainii vor fi adusi pentru sterilizare chiar de catre cei care ii ocrotesc. Prin vaccinare se elimina riscul producerii unor zoonoze periculoase (rabie). Numarul exemplarelor agresive (masculi in perioada de monta, femele cu pui) va scadea drastic. In urma sterilizarii  comportamentul animalelor se schimba in totalitate, cel mai puternic instinct, cel de reproducere, dispare, nu se mai formeaza haite (in perioadele de monta s-au inregistrat cele mai multe cazuri de agresivitate). In plus, cainii nu mai migreaza, fiind mai facila o pastrare a evidentei acestora si depistarea unor exemplare cu probleme (caini agresivi, bolnavi etc).
Sterilizarea in masa este singura solutie care da rezultate pe termen mediu si lung, mai mult decat atat, este o solutie decenta, umana si pentru care s-ar primi sprijinul organizatiilor de protectie a animalelor cat si al cetatenilor.


Argumentul care face din aceasta metoda una ideala pentru Romania este faptul ca densitatea animalelor depasit numarul critic, rata de inmultire fiind mult mai rapida decat capacitatea autoritatilor de a prinde si omori animalele. Chiar daca s-ar reusi exterminarea a 50% din populatia canina, tot nu s-ar face nimic mai mult decat imbunatatirea conditiilor de inmultire si supravietuire a celeilalte jumatati ramase si implicit dublarea spatiului disponibil si a cantitatii de hrana. Acest lucru ar spori imediat rata de inmultire si conform studiilor efectuate, in numai un anotimp de imperechere s-ar ajunge la numarul initial de caini. Astfel, metoda uciderii animalelor ar putea fi aplicata la nesfarsit fara nici un fel de rezulatat. Un argument puternic este dat de numarul mare de eutanasieri in perioada 2001-2007 si anume 144.339   si dupa cum se vede pe strazi numarul cainilor fara stapan este foarte mare, daci rezultatul scontat nu a fost obtinut. Mai mult aceasta operatiune a costat statul 9 milioane de euro. Rezulta ca pentru eutanasia unui caine  s-au cheltuit peste 60 euro in timp ce o sterilizare costa 20 euro.

In prezent in Capitala, in urma unor calcule bazate pe metode stiintifice, Organizatia Vier Pfoten  estimeaza ca traiesc aproximativ 40 000 de caini fara stapan. Dintre acestia, aproximativ 40% sunt deja sterilizati.

Constatam ca pe parcursul celor 7 ani, plecand de la cei 90 000 de caini existenti in anul 2001, au fost omorati 144 399, alti aproximativ 50 000 au murit din cauza naturale (batranete, boli, accidente) iar numarul lor s-a redus numai la 40 000.  Se deduce clar ca rata inmultirii si supravietuirii creste o data cu rata omorarii. Practic, prin metoda omorarii, nu se poate elimina mai mult de 50% din efectivul de caini dintr-o anumita arie, atata timp cat numarul lor a depasit un prag critic.
Metoda sterilizarii masive si rapide, “in covor”, micsoreaza drastic rata de inmultire in timp ce procentul deceselor din cauze normale ramane constant.


In plus ar fi benefica aparitia unui act normativ care, pe langa reglementarile necesare gestionarii populatiei animalelor fara stapan, sa oblige si proprietarii sa-si sterilizeze exemplarele fara valoare chinologica/drept de monta. Aceasta este singura metoda pentru a stopa fenomenul masiv de abandon al puilor, atat de raspandit la aceata ora.

Este regretabil ca in Romania, singura solutie gasita de autoritati este uciderea cainilor sau ignorarea problemei atata timp cat aceste rapoarte exista de foarte multi ani  iar autoritatile au fost informate de catre diverse organizatii internationale de protectia animalelor cu privire la metoda sterilizarii masive, ba mai mult decat atat, aceste organizatii au oferit sprijin care presupunea ajutoare materiale, sterilizari gratuite si punerea la dispozitia autoritatilor de personal specializat in vederea demararii unui amplu program de control al reproductiei canine.

Sterilizarea unui caine de talie medie costa aprox.20 euro care inseamna:
- 12 euro medicamentele si materiale utilizate (tranchilizant, anestezic,dezinfectant, instrumentar chirurgical, materiale sutura, antibiotic, antiinflamator, manusi chirurgicale, materiale identificare etc).
- 8 euro regia (salariul medicului si asistentului veteterinar, al prinzatorului, transportul pana la baza unde se fac sterilizarile si retur).

Eutanasia unui caine costa 62 de euro, facand un calcul simplu prin impartirea bugetului ASA pe 7 ani la numarul de eutanasii efectuate.

STERILIZAREA este mai IEFTINA pt ca nu implica incinerarea si cazarea pt 30 de zile in adapost (hrana, ingrijitori, asistenta veterinara). Dupa sterilizare, cainele se poate intoarce in teritoriu in 24 de ore (folosinf fire resorbabile si antibiotic retard). In plus, o parte din costurile necesare pt transport (la baza si retur) se economisesc deoarce iubitorii de animale si voluntarii vor aduce singuri animalele pt a fi sterilizate.

EUTANASIA este mult mai SCUMPA pt ca implica: prindere, transport (teritoriu-baza/baza-crematoriu), vaccinare, sterilizare, cazare 30 de zile (pt a oferi animalului posibilitatea de a fi adoptat/recuperat de proprietari) si anume: hrana, ingrijire (personal si materiale), asistenta veterinara plus costul eunatasiei propriu zise si costul incinerarii!

Din cele de mai sus, reiese cat de important este sa se porneasca, de urgenta, un program de control a reproductiei canine, atat la nivelul capitalei cat si la nivelul intregii tari.


Numeroase studii si tratate, inclusiv concluziile Organizatiei Mondiale a Sanatatii recomanda aplicarea unui program de control al reproductiei si nu adoptarea unei solutii radicale, inumane, scumpe si cel mai grav, total ineficiente! Cercetarile conduse de Organizatia Mondiala a Sanatatii in perioada 1981-1988 in cadrul programului A.G.F.U.N.D. / OMS de lupta impotriva rabiei umane si canine din tarile in curs de dezvoltare au relevat faptul ca programele de eliminare a cainilor (care prevad prinderea si euthanasierea cainilor comunitari) sint atat ineficiente, cit si costisitoare. Nimic nu dovedeste ca eliminarea cainilor ar fi avut vreodata un impact semnificativ asupra densitatii populatiei canine sau asupra propagarii rabiei. In spiritul viziunilor stiintific fundamentate, exprimate pe plan international si national, programele de “prindere si eliminare” a cainilor fara stapan sunt considerate ineficiente pe termen mediu si lung deoarece nu ataca originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. In conceptia promovata,”CONTROLUL populatiei canine se bazeaza prioritar pe: STERILIZARI, VACCINARI, (implicand inregistrari si marcaj), plus EDUCATIE si SUPRAVEGHERE”.

 "In the long term, control of reproduction is by far the most effective strategy of dog population management"
 - World Health Organisation, Guidelines for Dog Population Management, page 72.
 "Removal and killing of dogs should never be considered as the most effective way of dealing with a problem of surplus dogs in the community: it has no effect whatsoever on the root cause of the problem."
 - World Health Organisation Guidelines for Dog Population Management, page 74.
 "In none of the study areas did the elimination of dogs by any method have any significant long term effect on dog population size."
 - Report of World Health Organisation Consultation on Dog Ecology Studies related to Rabies Control


 Motivul este ca daca densitatea animalelor dintr-o anumita zona a depasit un numar critic, atunci solutia de mai sus este singura care poate rezolva problema. O data ce numarul cainilor este atat de mare ca in Romania, se pot omori oricat de multi caini, pe perioade extrem lungi si tot nu se va reduce numarul acestora. Rata de inmultire este mult mai rapida decat capacitatea autoritatilor de a prinde si omori animalele. In plus aceasta rata creste proportional cu rata omorarii. Cainii fara stapan se hranesc cu resturile menajere ale populatiei. Asta inseamna ca intr-un oras ca Bucuresti, un numar maxim de caini poate supravietui in limita cantitatii de resturi disponibile. Chiar daca s-ar reusi exterminarea a 50% din populatia canina, tot nu s-ar face nimic mai mult decat imbunatatirea conditiilor de inmultire si supravietuire a celeilalte jumatati ramase si implicit dublarea spatiului disponibil si a cantitatii de hrana. Acest lucru ar spori imediat rata de inmultire si conform studiilor efectuate, in numai un anotimp de imperechere s-ar ajunge la numarul initial de caini. Astfel, metoda uciderii animalelor ar putea fi aplicata la nesfarsit fara nici un fel de rezulatat.
UCIDEREA IN MASA, AFACERE PROFITABILA

Uciderea in masa reprezinta o afacere profitabila pentru politicieni, primari, toti cei implicati direct sau indirect in acest proces.

1. Protanul este firma care castiga enorm. Protanul este o firma controversata, care a intrat prima oara in insolventa in perioada in care doamna Sulfina Barbu era Ministrul Mediului. S-a redresat pentru o scurta de timp, acum este din nou in reorganizare…..
 Un kg de cadavru costa 0.5 euro+TVA la care se adauga costurile de transport 1.3 Euro/km +TVA (se plateste per km parcurs, atat dus cat si intors), deci numai incinerarea unui caine inseamna minimum 10 euro.
 Doar din Bucuresti s-ar castiga jumatate de milion de euro, omorandu-se 50 000 de caini.

2. Autoritatile castiga alocand bugete uriase pe hartie, raportand un consum fictiv pentru adapostire 30 zile, hrana, sterilizare, identificare, eutanasie, incinerare.
 De exemplu, in Slatina in perioada 2008-2010 s-au eutansiat 1111 caini cu presupuse boli incurabile, alocand un buget de 242500 euro, deci 218 euro/caine.
 In Bucuresti, in perioada 2001-2007 s-au cheltuit 9 milioane de euro, omorandu-se 144000 caini. Rezultatul? In aceste orase sunt caini pe strada.

3. Hingherii (angajatii serviciilor de gestionare) castiga din taxele de protectie. Iubitorii de animale sunt santajati de catre hingheri, fiind obligati sa plateasca bani pentru a-si proteja cainii de la bloc.
 In Bucuresti taxa de protectie este de 100 lei. Facand un calcul simplu, un hingher ia spaga de zeci de milioane pe luna.

EUTANASIA, PRAF IN OCHI PENTRU CETATENI

Fie ca ne place sau nu, indiferent de metoda aplicata in urmatorii ani vom avea caini pe strada. Cine sustine altceva manipuleaza cetatenii!

Diferenta dintre sterilizare in masa si eutanasie este ca prin sterilizare in masa cainii vor ramane pe strada 4-5 ani, numarul lor micsorandu-se drastic in fiecare an (cainii dispar pe cai naturale, varsta, hrana necorespunzatoare, accidente etc), iar prin eutanasie cainii vor ramane pe strada pentru totdeauna.

Concentrandu-ne pe eutanasie, o parte din caini sunt omorati, cheltuindu-se banul public, in timp ce altii se inmultesc pe strada.
 De exemplu: In Bucuresti, jumatate din caini sunt nesterilizati.
 Din cei 20000 nesterilizati, 10000 sunt femele.
 In timp ce 100 de femele sunt ridicate din strada, blocand adapostul, cheltuindu-se banii publici pentru hrana, identificare, sterilizare, apoi eutanasie, celelalte 9900 dau nastere altor pui care inlocuiesc imediat cei 100 caini omorati.

Rezultatele eutanasiei? Banii publici cheltuiti ineficient, afacere profitabila pentru autoritati, o imagine proasta a Romaniei, interesul cetateanului “eutanasiat”

BOICOTUL ROMANIEI PESTE HOTARE

Europa este revoltata de decizia politica luata si boicoteaza Romania pe toate caile.

ONG-urile internationale au anuntat presa straina, informand cetatenii europeni despre ceea ce urmeaza sa se voteze in Romania.
 Din multe tari (Germania, Austria, Suedia, Olanda, Franta, Italia, Canada chiar si Uruguay) sunt trimise petitii cu zeci de mii de semnaturi cerandu-se interzicerea uciderii in masa.

In multe din orasele lumii se desfasoara proteste impotriva uciderii in masa.
 Exemplu: La Vienna, Berlin, Munchen, Paris s-au organizat/se organizeaza mitinguri pentru sustinerea programului de sterilizare-returnare, asa cum toate tarile civilizate au adoptat atunci cand s-au confruntat cu aceasta problema.]

Cetatenii straini boicoteaza produsele romanesti, refuza sa mai viziteze Romania si cer scoterea Romaniei din UE, intrucat nu respectam legile internationale de protectie a animalelor.

 Exemplu: Renault — Dacia

Parlamentul European ne cere sa respectam urgent legile europene, Romania fiind stat membru si sa aplicam singura solutie sustenabila printr-un program de sterilizare-returnare.


Imaginea Romaniei in lume deja periclitata in repetate randuri, va avea de suferit, romanii care lucreaza peste hotare vor avea de suferit, oamenii de afaceri vor avea de suferit, agentiile de turism vor avea de suferit.

* cainele sterilizat nu mai musca? Nu. S-a dovedit ca cele mai multe cazuri de atacuri s-au inregistrat in perioadele de monta (cand masculii sunt agresivi) sau in perioadele cand femelele au pui si firesc, ii apara. Evident exista si exceptii dar aceste exceptii reprezinta sub 1% din totalul cainilor fara stapan. Aceste exemplare agresive vor fi or eutanasiate ori duse in adaposturi private. “Haitele” se formeaza tot pe perioada montelor, altfel cainii fara instinct de reproducere nu traiesc in haita!

* Termen 6 luni ca sa se vada rezultate: la o problema care s-a dezvoltat in cel putin 30 de ani (din anii 80 au inceput demolarile) NU SE POT cere rezultate in numai 6 luni!

* iubitorii de animale cat si cei care vor sa se omore cainii sunt de aceeasi parte a baricadei. Nimeni nu vrea caini pe strada dar autoritatile au adoptat o metoda scumpa si total ineficienta. Banul public a fost risipit degeaba si cel mai grav s-au pierdut multi ani in care se putea rezolva problema.

* trebuie de urgenta sa se opreasca abandonul cainilor de la curti. Este deja un obicei ca oamenii sa arunce puii nascuti in propria curte in cea mai apropiata padure, piata etc
 Proiectul legislativ PLx912 adoptat cu unanimitate de voturi in Senat, a zacut 4 ani!!!! in Comisia de Administratie Publica iar acum au modificat-o si vor sa reintroduca metoda total ineficienta si anume eutanasia. Acesta propunere legislativa
 isi propunea sa oblige toti proprietarii sa-si sterilizeze cainii fara valoare chinologica. Astfel toti metisii ar fi fost sterilizati si s-ar fi oprit robinetul care face ca generatii intregi de caini sa fie abandonati.

* bani multi alocati cainilor: o sterilizare costa 20 euro iar o eutansie a costat statul roman, in Bucuresti, 62 de euro! Daca animalele se reintorc in teritoriu, acestia sunt in continuare hraniti de comunitate si nu se platesc sume uriase care s-ar plati in cazul unor adaposturi gigant.
 La nivelul Bucurestiului si al intregii tari, sumele necesare pentru construirea acestor adaposturi – gigant ar fi fabuloase iar pe masura ce s-ar popula cu animale, restul exemplarelor s-ar inmulti nestingherite, profitand de spatiul si resursele ramase. In acest fel, ar trebui construite alte si alte adaposturi. Exceptand costurile constructiilor, ar mai exista costurile prinderii, sterilizarii animalelor din adaposturi plus, cel mai substantial, cel al asigurarii hranei si asistentei medicale pe tot parcursul vietii. Daca adaugam si costurile administrarii (ingrijitori, produse pt. igienizare, medic vet, medicamente etc), nici un consiliu local nu si-ar putea permite asemenea buget.

* Rabia: o data cu sterilizarea, orice caine va fi vaccinat si inregistrat intr-o baza de date. Se elimina riscul imprastierii de boli contagioase cum ar fi rabia.

* Notiunea de caine “vagabond” este total gresita. Cainii comunitari isi pastreaza teritoriul daca isi gasesc un spatiu optim (ca suprafata si surse de hrana) iar prin sterilizare si reintoarcere in teritoriu se previne aparitia unor noi caini nesterilizati si neimblanziti. Fenomenul de vagabondaj apare numai atunci cand exista spatii nepopulate si surse de hrana disponibile iar exemplarele proaspat abandonate isi cauta un loc. Odata ce l-au gasit il populeaza si il apara de aparitia unor noi exemplare.

* ONG-urile! Organizatiile sunt finantate de catre donatori din strainatate. Aceste organizatii au sterilizat zeci de mii de cainii (numai Vier Pfoten a sterilizat 70 000) fara sa aiba nicio obligatie. Autoritatile in schimb, cu toate ca AU OBLIGATIA sa rezolve aceasta problema si sunt platite din bani publici, au risipit miloane de euro nefacand altceva decat sa prelungeasca la nesfarsit inmultirea cainilor aplicand o metoda total eronata! Autoritatile ar trebui sa raspunda public pentru situatia creata si pentru faptul ca au refuzat ajutorul (absolut benevol) al organizatiilor si nu au rezolvat pana acum problema.

 ONG-urile nu au acces la banii publici si singura obligatie pe care o au, e fata de donatorii proprii. Cu toate ca ong-urile au adus in tara fonduri uriase (private) si au sterilizat animale fara stapan, de cele mai multe ori, tot acestea sunt trase la raspundere de catre cetateni. Autoritatile care gestioneaza banul public sunt uitate in schimb!
Noi, iubitorii de animale, suntem primii care militam pentru DISPARITIA cainilor de pe domeniul public. Ne opunem eutanasiei NU neaparat pt ca este inumana ci pt ca este INEFICIENTA. S-a practicat atatia ani si si-a dovedit inutilitatea. In al doilea rand este mult mai scumpa. Eutanasia presupune pe langa sterilizare si vaccinare, niste costuri in plus care sunt: cazarea in adapost 30 de zile (hrana, ingrijitori, asistenta veterinara) plus costurile incinerarii. In cazul sterilizarii se reduce costul cazarii in adapost (reintoarcerea in teritoriu se poate face a doua zi), al incinerarii si se fac economii majore prin participarea ONG-urilor si al volutarilor/iubitorilor de animale care ar aduce singuri cainii la sterilizat.

Un alt aspect e ca ONG-urile lupta pt solutii corecte, documentate si recomadate de Organizatia Mondiala a Sanatatii si se opun multitudinii de sondaje de opinie care au aparut in ultima vreme. Este ft adevarat ca nimeni nu vrea caini pe strazi dar modalitatea, care asigura succesul actiunii, trebuie data de specialistii in domeniu, nu de simplii cetateni care nu cunosc datele tehnice. S-a dovedit ca politicienii iau masuri care le asigura capital electoral si nu masuri care sa asigure REZULTATE.


Exista orase in Ro ca Oradea, unde s-a practicat sterilizarea masiva si s-au obtinut rezultate excelente. Daca s-ar fi aplicat la scara larga, inca de acum 20 de ani, cainii pe strazi deveneau istorie. Pt nepasarea si cinismul lor, autoritatile trebuie sa fie trase la raspundere, nu iubitorii de animale sau ONG-urile care nu fac decat sa incerce (partial) sa rezolve aceasta situatie.
Singura solutie pentru rezolvarea acestei situatii este STERILIZAREA in MASA insotita de stoparea abandonului si incurajarea adoptiilor. Ne opunem vehement eutanasiei pt ca este INEFICIENTA, scumpa si inumana. Eutanasia nu ataca PRINCIPALA cauza a existentei cainilor pe domeniul public si anume: ritmul mare de inmultire al acestora. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda sterilizarea in masa ca fiind singura metoda EFICIENTA de gestionare a populatiilor de caini comunitari. Metoda eutansiei s-a aplicat deja si si-a dovedit inutilitatea. Autoritatile continua sa aplice metode ineficiente si sa risipeasca banii publici doar pt a castiga capital electoral (bani si voturi) si in nici un caz sa obtina rezultate concrete (diminuarea numarului de caini). Autoritatile trebuie trase la raspundere si sanctionate pt risipirea banului public si perpetuarea la nesfarsit a problemei

Daca o baza de ecarisaj are 1000 de locuri, ce alegem? Sa o umplem pt 30 de zile cu caini care vor fi vaccinati, sterilizati, tinuti 30 de zile pt adoptie si apoi eutanasiati sau sa sterilizam zilnic 1000 de caini cu reintoarcere in 24 de ore? Daca o umplem pt 30 de zile pt ca vrem noi neaparat sa MOARA, ce se intampla in aceste 30 de zile cu cei de pe domeniul public, ii lasam sa se inmulteasca nestingheriti? In acest ritm n-o sa rezolvam niciodata problema cainilor comunitari..Din acest motiv OMS-ul recomanda STERILIZAREA MASIVA si nu eutanasia!


Nimeni nu vrea caini pe strazi. Nici ONG-urile, nici oamenii. Indiferent ca ne e mila sau teama de ei, cu totii vrem sa dispara de pe domeniul public. Singurii vinovati si se pare interesati de prelungirea la nesfarsit a situatiei, sunt cei ce ne guverneaza. Acestia au adoptat solutii nerecomandate (eutanasia care s-a practic atatia ani fara rezultat), au omis sa dea legi care sa stopeze/pedepseasca abandonul, iar atunci cand aceste legi au aparut, au uitat sa le aplice. In al doilea rand, cei ce ne guverneaza stiu ca problema cainilor este o sursa importanta de fonduri care ajung direct in visteriile partidelor care guverneaza. Cum se poate urmari numarul de caini ucisi, faptul ca ei au fost vaccinati, sterilizati, tinuti in adapost in vederea adoptiei timp de 30 de zile (implicand hrana, asistenta veterinara, ingrijitori) sau cat cantareau ca sa justifice sumele imense varsate in conturile Prontan SA? Si ceea ce mi se pare cel mai pervers obiectiv e ca vor tergiverseze la nesfarsit situatia, vor omori produsul cainilor care se inmultesc nestingheriti pe strazi, fara sa atace cauza! De asta se impotrivesc STERILIZARII MASIVE pt ca ei stiu ca asa se vor naste sute de mii de caini pe domeniul public iar sutele aste de mii de caini pt ei inseamna zeci de milioane de euro!!

Sursa "Doar Ciuf" @FB.

Ganditi-va la mirosul de prajiturele proaspat scoase din cuptor si la mirosul cafelei aburinde, imaginati-va gustul cremei de ciocolata preferate ...hmmmm... sa aveti o zi buna :D

aveti si sursa aici

It all comes back to you! from WWF on Vimeo.

The world is where we live from WWF on Vimeo.

Urmatorul articol mi-a placut suficient de mult incat s-al postez pe blogul asta pentru a delecta si ochii vostri obositi dupa o zi de lucru... A fost cules de aici

E criză, ne facem fotografi NBC

De Egyed Ufó Zoltán

În ultimul deceniu fotografia ca meserie a reuşit să-şi bată toate recordurile, a reuşit să atingă vîrful absolut, atît la capitolul bani, cît mai ales la numărul de fotografi profesionişti. Nu zic că înainte n-au fost bani în meseria asta. Au fost, şi dacă erai bun, puteai să încasezi sume mult mai mari pentru acelaşi job înainte de 2000, ca după. Dar înainte şi riscurile erau mult mai mari, mai ales cele tehnice, şi fotografii buni erau plătiți bine fiindcă îşi calculau aceste riscuri, şi îți garantau că iei ceva pentru banii tăi. După apariția digitalului aceste riscuri s-au diminuat, şi toată lumea s-a apucat de fotografie. Fotografia a devenit o metodă bună de a face rost de bani frumoşi cu efort minim. Cu o investiție inițială medie (trebuia să-ți cumperi un aparat, ceva obiective şi un blitz) puteai să-ți permiți să lucrezi doar o zi pe săptămînă, şi în restul timpului s-o freci pe acasă şi prin baruri, cu prietenii.

Ştiu că mulți o să sară în aer cînd aud asta, că nu-i aşa, că munca fotografului e mult mai complexă, că trebuie să se documenteze, să se perfecționeze, să arhiveze, să prelucreze, să investească în tehnică, să numaiştiuce, nu doar să iasă la o serată corporatistă şi să facă nişte poze. Poveştile astea puteți să le păstrați clienților, eu ştiu ce ştiu, zeci de colegi mi-au mărturisit că de asta au ales această meserie, şi am experimentat chiar pe pielea mea că pot lejer să trăiesc muncind doar o zi pe săptămînă. Că lucrez mai mult e doar din cauză că-mi place foarte mult ce fac, şi nu mă pot opri, dar oricum mă relaxează să ştiu că oricînd pot să-mi iau o pauză, că pot să lucrez o săptămînă non-stop, după care să-mi iau o pauză de o lună şi totuşi să nu mor de foame. Credeți-mă, am lucrat în diferite domenii pînă acum, de la cules ardei pînă la programare, şi meseria de fotograf e cea mai relaxantă şi uşoară.

Desigur, nu putem generaliza. Sînt mulți fotografi care trag greu de dimineața pînă seara, şi totuşi nu le merge prea bine. În plus, sînt mai multe genuri de fotografie, la unele trebuie să fii creativ, la altele trebuie să fii proaspăt, la celelalte trebuie să fii atent. Să fii creativ e greu zi de zi, e normal că cei care trăiesc din creativitate trebuie să aibă răgaz să-şi revină şi să prindă idei noi. Din fericire sînt foarte puțini oameni care trăiesc din fotografie creativă, eu aş estima procentul undeva sub 5%. Restul fotografilor profesionişti doar execută ceva, ideile altora, şi trebuie să fie doar atenți, să le iasă treaba cum trebuie. Să fii atent zi de zi nu e foarte greu, iar să fii atent o zi pe săptămînă este chiar lux. Şi totuşi, majoritatea fotografilor nu-şi dau silința să fie atenți, nici măcar în acea zi a săptămînii. Pentru că nu le pasă de subiect. Le pasă doar de bani. În loc să se concentreze pe subiect, ei se gîndesc la momentul cînd se va termina evenimentul şi vor putea să plece acasă, sau la băut. Lipsa interesului față de subiect este cea mai gravă problemă a fotografiei profesioniste româneşti de azi, pot să spun cu mîna pe inimă.

Dar să ne întoarcem la bunăstarea din ultimul deceniu, care s-a dus dracului. Banii s-au împuținat, piața s-a subțiat. Companiile care oferă sute de euro pentru o muncă de două-trei ore s-au înzecit, presa are din ce în ce mai puțini bani, în fotografia comercială concurența e din ce în ce mai mare, prețurile au scăzut spectaculos. Ce fac fotografii de ieri? Se reprofilează. În ce? Unii în profesori. De ce credeți că au apărut sute de workshopuri şi şcoli de fotografie? De ce n-au apărut cu zece ani în urmă? Pentru că acum zece ani fotografii aveau destul de lucru şi n-aveau nici timp şi nici chef şi nici nevoie să se ocupe de începători. Chef n-au nici acum, majoritatea, timp însă au destul, şi nevoia e domn mare.

Era workshopurilor însă va lua sfîrşit şi ea în curînd, banii s-au împuținat şi la clienții doritori să învețe. Cei care sperau să învețe trucurile de la maeştri şi să se facă şi ei profesionişti după un workshop de un weekend, s-au lămurit că nu aşa merg lucrurile, cei care frecventau workshopuri ca să se destindă, au avut deja ocazia să viziteze workshopurile pe care au vrut să le viziteze, timpul workshopurilor profitabile a cam trecut. Excepții pot să fie, desigur, dar majoritatea celor care şi-au asigurat traiul, integral sau parțial, din organizat workshopuri sau cursuri, vor fi nevoiți să-şi caute şi alte surse de venit. Ei se vor alătura celor care n-au organizat niciodată workshopuri, dar li s-a subțiat venitul, şi au decis să se reprofileze, plus la toți aceştia se mai adaugă cei care şi-au părăsit vechile meserii din cauza crizei şi s-au gîndit să se facă fotografi, plus cei tineri care acum păşesc în viață şi aleg ca fotografia să le aducă pîinea şi vodca pe masă. Avem deci o masă destul de consistentă de oameni care doresc să trăiască din fotografie.

Fac aici o paranteză, mi se pare cea mai tîmpită chestie în legătură cu Fotografia, că fotografi se fac în general nu cei care sînt interesați de anumite subiecte pe care vor să le pozeze, ci cei care sînt interesați de tehnică, de aparate, sau de bani obținuți cît mai repede şi cît mai uşor. Fotografi se mai fac de multe ori şi cei care nu se pricep la nimic, dar sînt rudele cuiva, şi atunci primesc un aparat şi un loc de fotoreporter la un ziar local, devenind automat artişti fotografi. Astfel avem foarte puțini fotografi care-s pasionați de munca lor şi sînt buni pe o anumită felie, şi avem o grămadă de generalişti plictisiți care pozează orice li se cere, de la teatru la sport şi de la produse pînă la nunți, că ei doar sînt fotografi, au un aparat care ştie să expună corect. Aceşti generalişti se reprofilează foarte repede, dacă văd că într-o parte sînt mai mulți bani ca în cealaltă. Nu mai merge colaborarea cu teatrul? Hopa, la Carrefour se caută fotograf de produse de catalog? Hai! Şi gata, omul nostru repede se face fotograf de produse. N-ar fi nici o problemă cu asta, înțeleg că toată lumea trebuie să trăiască, dar nu pot să nu-mi pun întrebarea: oare acest fotograf generalist va fi pasionat de noul său subiect, sau îl va trata superficial?

Revin la ideea anterioară, avem o masă serioasă de fotografi generalişti care trebuie să-şi găsească rostul pe piața liberă. Piață care e în colaps, după cum am descris pe la începutul acestui text. Oare ce vor face ei ca să-şi găsească rostul? În acest punct culminant al poveştii apare eroul nostru principal, care se numeşte NBC. Pe numele său întreg Nunți Botezuri Cumetrii. În ultima perioadă aud din diferite părți zeci de ştiri şi de bîrfe, că uite şi celebrul fotojurnalist P. s-a apucat de nunți, că şi celebra fotografă de nuduri M. s-a apucat de nunți şi-şi face site specializat pe nunți, că şi supercelebrul fotograf N. s-a apucat de nunți, după ce nu i-a mai mers cu workshopurile. Nu e nimic rău în asta, a fi fotograf NBC este o meserie la fel ca toate celelalte, şi poate chiar mai bună. Decît să tai lemne toată săptămîna pe bani puțini, mai bine apeşi pe buton o zi pe săptămînă sau pe lună şi cîştigi triplu. O problemă mică însă rămîne. Lipsa de interes în direcția subiectului. N-aş dori să generalizez. Am cunoscut fotografi care s-au reprofilat în NBC şi sînt foarte pasionați de acea lume. Am cunoscut şi fotografi care nu-s interesați de subiect, dar profesionalismul lor nu-i lasă să dea din mînă o lucrare de proastă calitate, aşa că în timpul execuției se concentrează ca să-şi facă treaba cît mai corect. În schimb majoritatea celor care se reprofilează nu se încadrează în aceste două categorii amintite mai sus. Ei pur şi simplu vor bani, cu muncă cît mai puțină şi efort cît mai mic depus în scopul de a studia şi înțelege subiectul. E normal că cel care a făcut pînă acum nuduri de prost gust, copiate după alții de pe net, cu greu poate face poze originale şi cu bun gust la o nuntă. Din ce în ce mai des aud oameni care se plîng că nunta le-a fost stricată de fotograf. Am fost şi eu la nunți unde fotograful a fost de-a dreptul enervant, de parcă nunta ar fi fost inventată ca să-şi facă el pozele. La altă nuntă la care am fost, fotograful a fost mai tăcut, însă pozele erau de toată jena, plictisitoare ca şi conținut, dar dopate pe calculator de arătau superplasticoase.

Problema cea mai mare a fotografilor reprofilați în NBC este că mulți nu conştientizează riscul noii meserii. Nunta e un moment unic şi de obicei nu se repetă doar pentru că pozele au ieşit prost. În plus, nunta poate avea o mare încărcătură emoțională, şi nu e uşor să te joci cu sentimentele miresei. Simt că se apropie momentul cînd clienții se vor supăra din cauza fotografilor nepăsători, şi vor fi zilnice procesele în care li se cere despăgubire fotografilor care strică nunta sau pozele de nuntă. De fapt cred că va fi o modă ca mirii să dea în judecată fotograful, va fi o distracție faină în locul lunii de miere, pentru care oricum n-o să fie bani suficienți din cauza crizei. Aşa că perechea nou-căsătorită va sta acasă frumos şi se va judeca cu fotograful, ca să-şi completeze bugetul noii familii. Ca să-mi susțin teoria, vă dau un link cu un caz britanic, destul de proaspăt:

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1218248/Newlyweds-win-court-battle-1-500-wedding-photographer-shoddy-pictures-include-missing-heads-car-close-ups.html

Nu pot să subliniez destul de des, dacă fotograful nu este interesat de subiect, oricare ar fi subiectul, sînt mult mai mici şansele ca fotografiile să iasă bine. Iar dacă nici dorința de a-şi face treaba profesionist nu e prezentă, doar banii plutesc în fața ochilor lui, atunci automat scad la minim şansele ca munca lui să dea roade gustoase. NBC poate fi un domeniu interesant şi incitant, dar numai pentru cei care simt o chemare în această direcție. Pentru ceilalți, e doar o nouă şansă de a rata.

Egyed Ufó Zoltán
Tîrnovița, februarie 2011

Egyed Ufó Zoltán este astăzi unul dintre cei mai puţin apreciaţi fotografi români. Nu-i mai pasă de lucrări apărute în importante publicaţii şi campanii publicitare şi nici de expoziţii în ţară şi străinătate. S-a mutat din capitală la munte şi lucrează la proiecte personale. Site: http://ufo.oskar.ro/

A common term that professional wedding photographers know all too well is "Uncle Bob". When we hear about an "Uncle Bob" situation, we usually laugh, shake our heads, sigh, or a combination of all three. "Uncle Bob" in this context refers to someone at the wedding (or going to be at the wedding) taking photos who is not a professional. They are often a family member, often an actual Uncle, and are often taking photos for free or close to it.

The problem with "Uncle Bob" is that, while he or she probably takes very nice pictures of flowers in the garden, the family dog, and occasionally a good family photo, "Uncle Bob" is just not experienced at photographing weddings.

Weddings are a "live" event where just about anything can and will happen to throw a wrench into the schedule. A professional wedding photographer knows this and can adapt to situations that arise with a transparency and skill that can only come from experience and training. "Uncle Bob" just doesn't have anywhere near the experience, skill, and training of a professional wedding photographer.

A wedding... YOUR WEDDING, is a pretty important event. Some would say a VERY important event, perhaps one of the most important events in your life. When I see people recommending having a relative or friend photograph a couple's wedding, I cringe. Not only is this putting a HUGE amount of responsibility on a person who is unqualified to do the job (and likely also isn't even aware of just how unqualified they are until the day of the wedding), but it's setting up the bride and groom for some serious disappointment.

A wedding day isn't a repeatable event. Unlike a portrait session or a commercial shoot, where we can re-schedule if there is a problem or the shots don't turn out as the client wanted, you can't do this with your wedding. You could try, I guess, to get all those guests back on a given day, at the same location, with all the same attire, same decorations, etc... (you get my point), but I don't think you'd be very successful, nor would you want to.

When all is said and done, the only thing you really have left to remember your big day with is your wedding photos. You've put a lot of time and effort, not to mention expense, into such a big event, so don't you want to make sure your wedding photos will be beautiful memories of that wonderful day?

I feel bad when I hear stories of couples who were very disappointed with their wedding photos taken by "Uncle Bob". I have couples contact me hoping that I can "fix" their photos that "Uncle Bob" took, and I feel bad when I have to tell them that there is very little that can be done. Even when something can be done, the amount of time involved in "fixing" their "Uncle Bob" photos is going to make it a much more expensive process than if they had just hired a professional wedding photographer in the first place.

Take the time to look through the portfolios of professional wedding photographers. You'll quickly see the differences in style and vision, but more importantly, you'll see the difference in quality. Compare the images of some of the best professional wedding photographers with those shot by someones "Uncle Bob". The differences become VERY evident, VERY fast! You'll quickly develop a feeling for what you like and what appeals to you, and you'll be able to see why having "Uncle Bob" or a "bargain" photographer shoot your wedding is just not worth it... at any price.

SOURCE: MATT BALLARD

___________________________________________________________

Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor a fost proclamata in mod solemn la Paris in 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO.

Preambul:
- Considerand ca Viata este unica, toate fiintele avand origine comuna, diferentiindu-se in decursul evolutiei speciilor,
- Considerand ca orice fiinta vie are drepturi naturale, orice animal dotat cu sistem nervos are drepturile sale specifice,
- Considerand ca dispreturirea sau simpla nerecunoastere a acestor drepturi naturale provoaca grave prejudicii Naturii si conduc omul la crime impotriva animalelor,
- Considerand ca o coexistenta a speciilor in lume implica recunoasterea de catre specia umana a drepturilui la existenta a celorlalte specii,
- Considerand ca respectul omului fata de animale este inseparabil de respectul reciproc al oamenilor,
Se proclama urmatoarele:

Articolul 1
Toate animalele au in mod egal dreptul la existenta in cadrul echilibrului ecologic. Aceasta egalitate nu exclude diversitatea speciilor si indivizilor.

Articolul 2
Orice forma de viata animala are dreptul la respect.

Articolul 3
1. Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime.
2. Daca este necesara sacrificarea unui animal ea trebuie sa fie instantanee si nedureroasa.
3. Animalul mort trebuie tratat cu decenta.

Articolul 4
1. Animalul salbatic are dreptul de a trai si de a se reproduce liber in mediul sau natural.
2. Privarea prelungita de libertate, vanatoarea si pescuitul spotiv, precum si orice folosire a animalului salbatic in alte scopuri dacat cele vitale sunt contrare acestui drept fundamental.

Articolul 5
1. Orice animal dependent de om are dreptul la ingrijire.
2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat in mod nejustificat.
3. Toate formele de crestere si utilizare a animalului trebuie sa respecte fiziologia si comportamentul proprii speciei respective.
4. Expozitiile, spectocolele, filmele care folosesc animale trebuie sa le respecte demnitatea si sa nu comporte violenta.

Articolul 6
1. Experimentele pe animale care implica suferinta fizica sau psihica violeaza drepturile animalelor.
2. Metodele alternative trebuie dezvoltate si implementate sistematic.

Articolul 7
Sacrificarea oricarui animal care nu este absolut necesara, precum si orice decizie care duce la un asemenea act constituie o crima.

Articolul 8
1. Orice act care pune in pericol supravietuirea unei specii salbatice precum si orice decizie care duce la un asemena act constituie o crima impotriva speciei.
2. Masacrarea animalelor salbatice, poluarea si distrugerea biotopurilor sunt considerate crime.